“Coordonator de proiect – Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor Bucuresti“
Director de proiect
“P1 – Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugăreasca
Județul Prahova.”
“P2 – Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești
Județul Vrancea”
Responsabil de proiect
“P3 – Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș
Județul Arad”
Responsabil de proiect
Vița de vie se confruntă cu presiunea crescândă a tot mai multor agenți de dăunare, în deosebi speciile invazive (SI) și bolile fungice care determină putregaiul negru și putregaiul cenușiu. SI și bolile fungice sunt două din problemele majore de care depinde producția viticolă durabilă, atât în țară cât și în Europa și în lume. SI străine sunt specii introduse (intenționat sau accidental) într-o arie, alta decât cea de origine, în care sunt capabile să se reproducă şi extindă, cu consecințe negative neprevăzute la nivel social, economic și ecologic
În ultima vreme, preocupările legate de asigurarea sănătății culturilor viticole în fața efectelor negative pe care le exercită acțiunea SI au devenit tot mai intense pentru comunitățile de cercetători, viticultori și autorități. România este una dintre țările europene cele mai expuse la pătrunderea speciilor invazivi, fiind situată de-a lungul căilor de invazie dinspre Nord-Vestul Europei și Continentul Asiatic, fapt care creează condiții favorabile pătrunderii speciilor invazive.
Pătrunderea și transportarea SI se petrece pe fondul multor schimbări globale survenite în ultima vreme, precum intensificarea comerțului de mărfuri, turismul și încălzirea globală care asigură condiții optime de temperatură și umiditate pentru instalarea și răspândirea speciilor nou introduse. Prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive în UE este reglementată de Regulamentul 1143/2014 al Parlamentului European și Consiliului European. Potrivit acestui regulament, statele membre, inclusiv România, au o serie de obligații privind gestionarea SI, precum actualizarea și transmiterea, la fiecare șase ani, a listei de specii alogene invazive prezente pe teritoriul lor. Proiectul de față își propune să desfășoare activități de supraveghere a plantațiilor în zone viticole istorice importante pentru detectarea/localizarea timpurie, identificarea și monitorizarea SI, pentru a crea posibilitatea de a se interveni în timp util cu soluții optime de combatere, contribuind astfel la sporirea toleranței viței de vie la impactul negativ al încălzirii globale și salvării producției de struguri. Până în momentul de față, la nivel național au fost obținute puține rezultate pe tema SI în culturile agricole și horticole.
La nivel European, SI provoacă daune în valoare de cel puțin 12 miliarde de euro în fiecare an, multe state membre cheltuind deja resurse considerabile pentru a le gestiona. Consecințele ecologice, economice și sociale ale SI în UE sunt semnificative și necesită o reacție coordonată. Scenariile științifice indică o creștere dramatică a invaziilor biologice și este de așteptat ca situația să se înrăutățească. Uniunea Europeană, a treia economie din lume și centru istoric al comerțului, al migrației umane și al turismului, este considerată cu vulnerabilitate crescută la introducerea și răspândirea SI. Prin Regulamentul 1143/2014, UE direcționează eforturile de abordare a amenințărilor prezentate de SI pentru Uniunea Europeană.
Absența informațiilor privind impactul economic al SI face ca pericolele reale reprezentate de acestea (costurile, impactul social și de mediu) să fie minimizate, reducând și mai mult probabilitatea cooperării între și în interiorul țărilor pentru a implementa evaluări eficiente de risc și măsuri de management adecvate. Îmbunătățirea cuantificării impactului SI este esențială pentru prioritizare, atenuare și eradicare, principii care stau la baza Convenției privind diversitatea biologică 2020 (Essl et al., 2020b), Cadrul global de biodiversitate Kunming-Montreal 2022 și Regulamentul privind speciile invazive ale UE 1143/2014.
Putregaiul cenuşiu produs de ciuperca fitopatogenă Botrytis cinerea și putregaiul negru produs de ciuperca Guignardia bidwellii sunt două din bolile criptogamice de al căror atac depinde producția de struguri (Fischer & Kassemeyer, 2003). Prima se întâlnește în toate țările cultivatoare de vița de vie, distrugând toamna producția de struguri până la 80%, îndeosebi în anii cu precipitații abundente. A doua boală, producea în urmă cu 10 ani infecții extrem de rar în podgoriile din România şi avea o importanță economică minoră. În ultimii trei ani, pe fondul schimbărilor climatice, atacul s-a extins exploziv iar incidența şi severitatea bolii au crescut continuu în plantațiile viticole din centrul Transilvaniei și Nordul Moldovei (Tomoiaga et al., 2020). Focare în creștere au fost observate și în Italia, Portugalia, Austria, Luxemburg și Ungaria (Dula et al., 2016). Boala are o epidemiologie caracteristică și evoluție rapidă, putând cauza pierderi totale de recoltă în plantațiile situate în zone cu climat cald și umed. În lipsa măsurilor de prevenție și în condiții climatice favorabile atacul este exploziv, producând adevărate epidemii, cu pierderi de producție până la 100% și cu implicații directe asupra calității vinului (Rinaldi et al., 2013). Boala este agresivă atunci când temperaturile se încadrează între 9 și 30ºC și nivelul umidității este crescut. Conform unor studii privind evoluția factorilor climatici din unele regiuni din sud, nord și est ale țării, se constată o tendință de încălzire treptată în perioada de vegetație a viței de vie, mai ales în perioada maturării strugurilor, moment critic de atac ai patogenilor putregaiului. Cunoscând aceste tendințe, precum și efectele negative asupra producției și calității viței de vie, programele de protecție fitosanitare necesită o reconsiderare în sensul aplicării unor mijloace adecvate pentru a minimiza efectele negative ale schimbărilor climatice.
Proiectul de față își propune